De suflet

Nimic

M-am tot întrebat și mi-am tot raspuns, doar a nu știu cît de sincera am fost cu mine. Mă înnecam în tăcerile mele, alunecam pe cărarea viselor și am ajuns în față cu destinul. 

I-am pus nenumărate întrebari la care mi-a răspuns scurt : să caut în refugiile mele-n întuneric o rază de soare.

M-am căutat în oameni, să văd  ce mă leagă, dar golul lor, este mai gol decît al meu. 

M-am căutat in ploaie, dar m-am rătăcit în lacrimi.

M-am căuat în vise, dar am înțeles că sunt interzise. 

M-am căutat soare, dar am înțeles ca are și el frică : întunericul. Nu m-am găsit nici aici, singurătatea e mai ucigătoare decît negrul care mă cuprinde în fiecare noapte. 

M-am căutat în cei mai dulce, dar am deschis ochii în mijlocul amărăciune. 

M-am căutat și în nemărginitul ocean, viața din el a secat. 

M-am căutat în ceea ce iubesc printe cei ce mă rănesc. 

M-am căutat în stele, înțelegînd că locul meu încă nu-i lîngă ele.

M-am căutat în sentimente, dar golul imens le-a stăpănit și pe ele. Încerc din răsputeri să iubesc, dar viața tot îmi dă motive să urăsc.

Am căutat iubire. Doar un nimeni a fost în stare să-mi ofere nimicul lui.

M-am căutat în "tot" și m-am găsit în "nimic". Iar în nimicul meu, am găsit totul.